- alexandru, ce vrei sa te faci cand vei fi mare?
- eu vreau sa ma fac brand!
- …imi place cum ai judecat.

am vazut intrun film faza asta si mia placut mult. spunea tipu ca la 10 ani taicatu e cel mai destept om pe care il stii, la 15 ani e cel mai prost si e mereu depasit, la 30 incepi sa ii dai dreptate si la 50, il vezi din nou ca pe cel mai destept om din lume. eu am 20, merg pe 26 si sunt in perioada in care incep sa vad cacam are dreptate, cu multe exceptii. generalizand, parintii fiind cu o generatie in urma au niste principii puternice de nestramutat, data fiind generatia actuala, unele principii ale lor fiind not so available any more. sunt aici sa stabilim impreuna care mai sunt bune si de pastrat si de care trebuie neaparat sa scapam. principiile sunt bune, mia luat prea mult timp sa inteleg asta, dar pana la urma, coloana vertebrala e coloana vertebrala si in ‘20 si in ‘50 si in 2010. principiile sunt cele care iti dau coloana vertebrala. urmeaza cateva principii celebre, “vorbe de duh” pe care orice parinte incearca sa le paseze urmatoarei generatii.

se spune ca civilizatia a aparut atunci cand primul om a lasat bata din mana si a inceput sa injure.
nu stiu foarte multe limbi de circulatie internationala, dar pot spune pt cat stiu, ca limba romana e cea mai savuroasa atunci cand vrei sa injuri pe cineva. iti umple gura si iti descarca sufletul. the adrenaline rush goes to your head and you feel much better cand ii spui cuiva ce simti, chiar si printre dinti. engleza e saraca. fuck you fuck you motherfucker. ok, altceva? din pacate am chiulit din plin la franceza (oricum nu cred ca as fi invatat ceva de genul asta la ore) dar am auzit ca are injuraturi marfa si ea. desi, la cat de muzical suna, nu poti sa injuri cum se cuvine in franceza. sa ma injure o frantuzoaica raraita, nas sti daca vrea sa ma bata sau sa ma futa. mai stiu un pic de swahili, dar injuraturile lor suna ca restul comunicarii: clic cloc pop poc (gen masele supte).
deci ramanem la romana.

ceasul desteptator nu te face mai destept.

ŞTIU SĂ SCRIU! pt cei (2 din 3 cititori ai mei, including me) care îmi spun: “bă, unde sunt cratimele şi alte semne de ortografie?” le spun: “să fii convins că ştiu să scriu corect, să nu fi închis la minte să crezi altfel…” (notice cum am folosit “a fi” în forma corectă, o chestiune la care cred că şi Liiceanu ezită un pic uneori), semn că ştiu să scriu.

mia explicat cineva cu mult mai intelept (o doamna profesoara cute – mai exact) ca se numeste licenta poetica, cand scrii cum vrea pula ta, dar daca ideea se intelege. licenta poetica. ei bine, da! suna vis! mai ales ca se refera la ceva facut de mine. adica.. “licenta”.. e singura licenta pe care o pot avea si “poetica”, poet adica boem, adica hai sa bem absynth pana cadem sub masa de filosofie. suna perfect, cand am auzit prima oara expresia, miam insusito instant. o mai zic odata. licenta poetica. e atunci cand vrei sa salvezi lumea de carii, sa salvezi curentul si efortul tactil irosit pe toate semnele de ortografie fara de care, mesajul oricum se intelege. e ECO gandestete cat timp salvezi la fiecare cratima pe care no pui, sau ghilimea sau diacritica. time is money. bine, de fapt mie lene, prefer sa scriu ce trebuie decat cum trebuie. i fail at both, dar macar incerc una so thats my prerogative, daca nu intelegeti (oricare din voi 2 caremi cititi blogul o data la 2 luni, ca va vad pe creasta in statistici, mersi apropo, sper sa dati mai departe intelepciunea mea, sa salvam lumea de prosti) renuntati acum, sau bagati la cap si cititi cu savoare. e vina mea ca sunteti inculti si nati auzit de licenta poetica? sau eu, for that matter?

M-ă duc s-ă beau niş-te absynth, cu colegiii de breazlă licenţiaţi poetici sau poeţi licenţiaţi.

dupa un sfert de veac de introspectie serioasa, am ajuns la concluzia asta. nu pot sa fiu gelos. imi pare rau sa auzi asta, dar chiar nu pot. nu e un semn de lipsa de respect, e doar asa. orice intentie de gelozie, e pt mine ca o scrisoare pe care e gresita adresa destinatarului si care se intoarce la expeditor si in timp ce spun asta aud: return to sender, address unknown.

e o intrebare pe care mia puso cineva in treacat si dupa scurt timp miam dat seama de ce ia ramas atat de mult ecoul in urechile
mele. pentru ca si eu mam intrebat demult si mult asta. e chiar interesant. e ca si cum ai aprecia cum se fute un om dupa felul in care danseaza. sa stii ce fel de om e un om dupa cum asculta muzica, e la fel de relevant. si totusi interesant.

si deci , tu cum asculti muzica?
pentru mine muzica e numarul unu, intrun anumit top. no ascult doar cu urechile. trezeste cele mai tampite reactii in mine. imi pun piesa a buna in boxe, dau un pic bass sa simt si la plaman ritmurile grave – pentru ca si ele au ceva de zis – si astept. ca alice in tara minunilor, astept sa transced din lumea asta intro lume fara sens, incarcata la maxim cu emotii. o nota, o nota bine pusa, facuta special sa rezoneze cu frecventa mea, si incep sa tremur si ajung acolo. tsunami de ganduri. tremur. ma gandesc, dar fara un final. daaa frate asa ee.. mmm mmm.. (thats me humming) e un fel de vis si nu prea. parca toate emotiile pe care leam trait in trecut, se filteaza si una din ele, una rea si buna de tot iese la iveala si ma gadila peste tot pe interior, ca si cum ai fi inghiti o acvila. am i making any sense? daca nu, inghite in pula mea o acvila si vezi ce simti. imi cer scuze, ma luat valul. fara tigara si alcool , senzatia nu e la fel. alcool tare. bere bei la un film sau in club. e nevoie sa te pui in cap repede si irefutabil. da, pe parcurs pierzi senzatia, dar de fapt, iti dai seama ca acolo vroiai sa ajungi oricum. muzica rezoneaza puternic in mine. poa sa fie si akcent. felul cum zice this song is about you so please come back home rezoneaza cu ceva ce am trait de mult, si la varsta aia, era the shit si acum muzica ia senzatia deatunci si o transpune in prezent. e de cacat, sunt versuri de cacat, nuti place piesa asta. cu mine rezoneaza, i substitute your reality with my own.

e o adaptare a expresiei lui 50 cent get rich or die trying, dar transpusa in realul meu. si cu siguranta cu titlul asta miam distrus toate sansele de a cuceri vreo tipa materialista, asta in caz ca ar intra vreuna pe blogul meu: a, asta nu e rich, nu e treaba. si cacat, astea materialiste sigur isi fac anal bleaching. oh well, sa trecem peste. am venit cu ideea asta, pentru ca mam saturat sa fiu sarac facand ce imi place. vreau sa vand audiuri in pipera pe o caruta de bani, sa ma plimb cu audiul firmei, sa ies pe club cu o cola in fatza toata seara, sa conduc inapoi, sa stau cu mama si sa pun bani deoparte sa renovez camera de sus in care sa stau cu “nevasta” care sa saturat sa put out cand mi se scoala mie, daca maine e zi de munca.mam saturat sa ejaculez pe tableta grafica facand cemi place, desene de mii de euro pe care iau sute de euro, pe carei dau pe alcool de zeci de euro sa ma simt de 2 lei. hm, imi place cum a sunat asta. o mai zic odata?

“nu exista barbati bisexuali, doar femei bisexuale. barbatii bisexuali sunt (mult) mai mult gay decat bisexuali, femeile bisexuale.. ei bine, ar trebui sa fie standard”

mai am de tratat politica si am acoperit toate subiectele de controversa

mai periculos decat sa vii baut(a) sau nedormit(a)  la munca,  e sa vii nefutut(a)